Sari la conținut

Parlamentul Scoției

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol se referă la parlamentul descentralizat fondat în 1999. Pentru parlamentul național înainte de 1707, vedeți Parlamentul Scoției (secolul XIII-XVII).
Parlamentul Scoțian
  • Pàrlamaid na h-Alba
  • Scots Pairlament
A 7-a
Tip
TipUnicameral
Țară Regatul Unit
Istoric
Fondat12 mai 1999
Precedat de
Noua sesiune a început
14 mai 2026
Conducere
MonarhCharles al III-lea
PreședinteKenneth Gibson, Independent
din 14 mai 2026
Vicepreședinți
Prim-ministruJohn Swinney, SNP
din 8 mai 2026
Viceprim-ministruJenny Gilruth, SNP
din 8 mai 2026
Ministrul pentru Afaceri ParlamentareGraeme Dey, SNP
din 21 septembrie 2025
Structură
Membri129
2026_Scottish_Parliament.svg
Grupuri politiceGuvern (57)
     SNP (57)

Opoziție (71)

     Laburiștii (17)
     Reform (17)
     Verzii (15)
     Conservatorii (12)
     Liberalii Democrați (10)

Alții (1)

     Președinte (1)
Comisii
Alegeri
Sistem de votSistemul membrului adițional (reprezentare proporțională mixtă)
Ultimele alegeri7 mai 2026
Sediu
Camera de dezbateri a Parlamentului Scoțian
Clădirea Parlamentului Scoțian
Edinburgh, Scoția
Website
www.parliament.scot

Parlamentul Scoțian (engleză Scottish Parliament; gaelică scoțiană Pàrlamaid na h-Alba [ˈpʰaːrˠl̪ˠəmɪtʲ nə ˈhal̪ˠapə]; scots Scots Pairlament)[1][2][3] este parlamentul unicameral devoluat al Scoției. Este localizat în zona Holyrood din Edinburgh, și este frecvent denumit prin metonimul Holyrood.[4] Este un organism ales democratic, iar rolul său este de a examina guvernul scoțian și de a legifera asupra chestiunilor descentralizate care nu sunt rezervate Parlamentului Regatului Unit.[5]

Parlamentul Scoțian este format din 129 de membri, cunoscuți sub numele de Membri ai Parlamentului Scoțian (MSP), aleși pentru mandate de cinci ani[6] în cadrul formei regionalizate a sistemului cu membri suplimentari (MMP): 73 de MSP reprezintă circumscripții geografice individuale alese prin sistemul pluralist (vot uninominal simplu), în timp ce alți 56 sunt aleși ca membri de listă din opt regiuni ca membri suplimentari. Fiecare regiune alege șapte MSP de pe listele de partid. Fiecare regiune alege în total între 15 și 17 MSP.[7] Cele mai recente alegeri generale pentru Parlament au avut loc pe 7 mai 2026, Partidul Național Scoțian câștigând cele mai multe locuri, dar neobținând majoritatea absolută.

Parlamentul Scoției inițial a fost legislativul național al Regatului independent al Scoției și a existat de la începutul secolului al XIII-lea până când Regatul Scoției a fuzionat cu Regatul Angliei în temeiul Actelor de Uniune din 1707 pentru a forma Regatul Marii Britanii.[8] Drept urmare, Parlamentul Scoției și Parlamentul Angliei au fost integrate în Parlamentul Marii Britanii.[8] În practică, toate tradițiile, procedurile și regulamentele parlamentului englez au fost păstrate, cu adăugarea de membri scoțieni atât în ​​Camera Comunelor, cât și în cea a Lorzilor.

În urma unui referendum din 1997, în care electoratul scoțian a votat pentru devoluție, puterile legislativului devoluat au fost specificate prin Legea Scoției din 1998. Legea definește competența legislativă a Parlamentului – domeniile în care acesta poate adopta legi – specificând în mod explicit puterile care sunt „rezervate” Parlamentului Regatului Unit. Parlamentul Scoțian are puterea de a legifera în toate domeniile care nu sunt rezervate în mod explicit Westminsterului.[9] Parlamentul Regatului Unit își păstrează capacitatea de a modifica mandatul Parlamentului Scoțian și poate extinde sau reduce domeniile în care poate adopta legi.[10] Prima ședință a Parlamentului reunit a avut loc pe 12 mai 1999.[11]

Competența legislativă a Parlamentului Scoțian a fost modificată de numeroase ori de atunci. Legea Scoției din 2012 și Legea Scoției din 2016 au extins puterile Parlamentului, în special în ceea ce privește impozitarea și asistența socială. Scopul Legii pieței interne din 2020, cea mai recentă modificare, este de a limita puterile instituțiilor descentralizate[12] și de a restricționa exercitarea competențelor descentralizate.[20] Efectul său este de a submina libertatea de acțiune, competența de reglementare și autoritatea Parlamentului, limitându-i capacitatea de a face alegeri economice sau sociale diferite de cele făcute de Westminster.[21]

  1. ↑ „Makkin Yer Voice Heard in the Scottish Pairlament”. Scottish Parliament. Arhivat din original la . Accesat în .
  2. ↑ „SPCB Leid Policy” (PDF). Scottish Parliament. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  3. ↑ The Scots for Scottish is in fact Scots Arhivat în , la Wayback Machine..
  4. ↑ „Scottish Parliament Word Bank”. Scottish Parliament. Arhivat din original la . Accesat în .
  5. ↑ „Difference between Parliament and Government”. www.parliament.scot (în engleză). Accesat în .
  6. ↑ A five year term was set by the Scottish Elections (Reform) Act 2020, having been changed on two occasions previously (by the Fixed-term Parliaments Act 2011 and the Scottish Elections (Dates) Act 2016) from the four year term specified by the Scotland Act 1998.
  7. ↑ „How the Scottish Parliament works” (PDF). Scottish Parliament. octombrie 2014. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  8. 1 2 „The Scottish Parliament – Past and Present” (PDF). Scottish Parliament. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  9. ↑ „Scotland Act 1998: Scottish Parliament Reserved Issues”. Office of Public Sector Information. Arhivat din original la . Accesat în .
  10. ↑ Murkens, Jones & Keating (2002), p. 11.
  11. ↑ „Scottish Parliament Official Report – 12 May 1999”. Scottish Parliament. Arhivat din original la . Accesat în .
  12. ↑ Dougan, Michael; Hunt, Jo; McEwen, Nicola; McHarg, Aileen (). „Sleeping with an Elephant: Devolution and the United Kingdom Internal Market Act 2020”. Law Quarterly Review. London: Sweet & Maxwell. 138 (Oct): 650–676. ISSN 0023-933X. SSRN 4018581 Accesibil gratuit Verificați valoarea |ssrn= (ajutor). Arhivat din original la . Accesat în – via University of Liverpool Repository. The Act has restrictive – and potentially damaging – consequences for the regulatory capacity of the devolved legislatures...This was not the first time since the Brexit referendum that the Convention had been set aside, but it was especially notable given that the primary purpose of the legislation was to constrain the capacity of the devolved institutions to use their regulatory autonomy to generate potential barriers to trade and mobility within the UK...in practice, it constrains the ability of the devolved institutions to make effective regulatory choices for their territories in ways that do not apply to the choices made by the UK government and parliament for the English market.
  13. ↑ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite "MaMu22"
  14. ↑ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite "WolffeDevol"
  15. ↑ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite "DougEvi20"
  16. ↑ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite "DouganMcEwen20"
  17. ↑ „Kenneth Armstrong: Can the UK Breach the Withdrawal Agreement and Get Away With It? – the United Kingdom Internal Market Bill”. UK Constitutional Law Association (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . Albeit that its principal objective is to manage the free movement of goods, services and the recognition of professional qualifications in a post-Brexit UK where regulatory divergences may increase without the constraints of EU internal market law"
  18. ↑ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite "LydgateEvi20"
  19. ↑ „What Does a UK Internal Market Mean for Regulatory Divergence in the UK?”. European Futures (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . At the heart of the architecture of the UKIM Bill are the so-called 'market access' principles – mutual recognition and non-discrimination.
  20. ↑ [13][14][15][16][17][18][19]
  21. ↑ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite "UKIM"
  • Balfour, A. & McCrone, G. (2005): Creating a Scottish Parliament, StudioLR, ISBN: 0-9550016-0-9
  • Burrows, N. (1999): "Unfinished Business – The Scotland Act 1998", Modern Law Review, Vol. 62, No. 2 (March 1999), pp. 241–260
  • Dardanelli, P. (2005): Between Two Unions: Europeanisation and Scottish Devolution, Manchester University Press, ISBN: 0-7190-7080-5
  • Hassan, Gerry (1999): A Guide to the Scottish Parliament: The Shape of Things to Come, The Stationery Office", ISBN: 0-11-497231-1
  • Hassan, Gerry (2019): The Story of the Scottish Parliament: The First Two Decades Explained, Edinburgh University Press, ISBN: 978-1-4744-5490-2
  • Kingdom, J. (1999): Government and Politics in Britain, An Introduction, Polity, ISBN: 0-7456-1720-4
  • MacLean, B. (2005): Getting It Together: Scottish Parliament, Luath Press Ltd, ISBN: 1-905222-02-5
  • McFadden, J. & Lazarowicz, M. (2003): The Scottish Parliament: An Introduction, LexisNexis UK, ISBN: 0-406-96957-4
  • Murkens, E.; Jones, P. & Keating, M. (2002): Scottish Independence: A Practical Guide, Edinburgh University Press, ISBN: 0-7486-1699-3
  • Taylor, Brian (1999): The Scottish Parliament, Polygon, Edinburgh, ISBN: 1-902930-12-6
  • Taylor, Brian (2002): The Scottish Parliament: The Road to Devolution, Edinburgh University Press, ISBN: 0-7486-1759-0
  • Young, John R. (1996): The Scottish Parliament, 1639–1661: A Political and Constitutional, Edinburgh: John Donald Publishers ISBN: 0-85976-412-5

Legături externe

[modificare | modificare sursă]