Sari la conținut

Plaut

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Plaut
Plaut
Plaut (anii 1700)
Date personale
Născut250 î.Hr.[1] Modificați la Wikidata
Sarsina, Emilia-Romagna, Italia[2] Modificați la Wikidata
Decedat184 î.Hr. (66 de ani)[2][3] Modificați la Wikidata
Roma, Republica Romană[4] Modificați la Wikidata
Ocupațiecomediograf[*]​
dramaturg
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelatină[5] Modificați la Wikidata
Activitate
Limbilatină[6]  Modificați la Wikidata
Opere semnificativePseudolus
Menaechmi[*][[Menaechmi |​]]
Cistellaria[*][[Cistellaria |​]]
Rudens
Aulularia[*][[Aulularia |​]]
Miles gloriosus[*][[Miles gloriosus |​]]
Mostellaria[*][[Mostellaria |​]]
Asinaria[*][[Asinaria |​]]  Modificați la Wikidata
Prezență online

Plaut (n. 250 î.Hr., Sarsina, Emilia-Romagna, Italia – d. 184 î.Hr., Roma, Republica Romană) este considerat părintele teatrului roman preclasic și cel mai semnificativ autor al începuturilor literaturii latine.

Opera sa numără 21 de comedii, incluse în “Corpus Plautinum”. Cele mai cunoscute comedii ale lui Plautus sunt: Amphitruo, Aulularia, Pseudolus, Miles gloriosus, Rudens.

Temele comediilor

[modificare | modificare sursă]
  1. imoralitatea vieții de familie;
  2. negustorul de femei-leno (în latină);
  3. modul de viață grecesc;
  4. curtezanele în societatea romană;
  5. sacrificiul sclavilor pentru stăpâni;
  6. trufia, incultura, lăudăroșenia, prostia, imoralitatea;
  7. probleme de ordin religios, cu substrat politic;
  8. femeia romană de înaltă ținută morală.

Trăsăturile comediilor

[modificare | modificare sursă]

Comediile plautine au trăsături comune:

  • intrigă asemănătoare;
  • tații sunt rivalii fiilor;
  • sclavii sunt șireți.

Plautus rămâne pe planul comediei în cultura universală, așa cum Homer a rămas drept cel mai mare poet epic.

  1. ↑ Istituto della Enciclopedia Italiana. „Plaut” (în italiană). Treccani Enciclopedia on line[*]. Wikidata Q65921422.
  2. 1 2 Friedrich Lübker (), Tadeusz Stefan Zieliński; Aleksandr Ivanovich Georgievskij; Mikhail Kutorga; Friedrich Gelbcke; Piotr Nikitin; Vasily Antonovich Kansky, ed., tradus de Alexander Weismann; Friedrich Gelbcke; Lev Aleksandrovich Georgievskij; Aleksey Davidenkov; Vasily Antonovich Kansky; Piotr Nikitin; Ivan Anikitich Smirnov; Edmund Wert; Osip Yurievich Klemenchich; Nikolai Vasilyevich Rubinsky, „РСКД / Plautus”, Реальный словарь классических древностей по Любкеру (în rusă), Sankt Petersburg: Society of Classical Philology and Pedagogy[*], Wikidata Q45261276
  3. ↑ „Plaut” (în norvegiană bokmål). Store norske leksikon. ISSN 2464-1480. Wikidata Q746368. Accesat în .
  4. ↑ „Freebase Data Dumps”. Google. Wikidata Q15241312.
  5. ↑ „Plaut”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
  6. ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Plaut” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în .