Sari la conținut

Lignit

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Exploatare de lignit

Lignitul este un cărbune natural de calitate inferioară, de culoare brună-negricioasă și foarte fărâmicios. Nu este rezistent.

Spre a fi utilizat drept combustibil, lignitul poate fi prezentat sub formă de brichete. Datorită prezenței acizilor humici, care pot favoriza legarea componenților, se evită introducerea suplimentară în șarjele de brichetare a unor lianți, utilizați în mod curent pentru îmbunătățirea caracteristicilor fizicomecanice ale brichetelor obținute prin presare. [1]

În Europa, lignitul este clasificat după perioada sa de formare: [2]

  • lignit vechi (lignitul de Provence)
  • lignit recent (lignit, altul decât cel de Provence)

Lignitul este un cărbune care nu aglutinează, cu o putere calorifică sub {{val|23860|u=kJ/kg) (5700 kcal/kg) în stare fără cenușă umedă și conținând peste 31 % materie volatilă în masa combustibilă (adică uscat și fără materie minerală).[3]

La utilizarea lignitului în cazane de termoficare, pentru a se asigura debitul nominal al cazanului, trebuie ca puterea calorifică inferioară a cărbunelui să fie Q = 1350–1800 Kcal/kg.[4]

  1. „Eficiența tehnologică a producerii brichetelor combustibile ecologice” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  2. Nomenclatura industriilor din comunitățile europene (NICE)
  3. Glosar de termeni din domeniul statisticii transporturilor
  4. Autorizație integrată de mediu[nefuncțională]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]